Berenice definitie

Pắrul-Berenícei (constelație) s. propriu m. temporarpărul

Berenice, soția lui Ptolemaeus al III-lea Euergetes. Ea și-a tăiat părul și l-a oferit în dar zeilor, cu rugămintea de a-i aduce teafăr înapoi soțul, plecat să lupte în Syria. Legenda spune că darul ei a fost transformat într-o constelație: Cosița Berenicei. temporarberenice

Berenice f. principesă izraelită, fiica lui Agripa, rege din Iudea, pe care Titu o duse la Roma, dar n’o luă de soție, ca să nu irite pe Romani. temporarberenice