Bechet definitie

bechét V. pichet 2. temporarbechet

2) *pichét n., pl. e (fr. piquet, par, țăruș, d. rus. pikét și bekét, turc. beket). Baracă (căsuță) în care staŭ de pază soldațiĭ la frontieră. (Pop. bechet). Mic număr de soldațĭ gata să pornească la primu ordin: pichetu de incendiŭ. Un joc cu 32 de cărțĭ între 2, 3 saŭ patru inșĭ. temporarpichet

Bechet n. comună urbană în județul Doljiu și port pe Dunăre.(înfințat în 1873): 1750 loc. Punct strategic. La 1828 se dete aci o bătălie între Ruși și Turci. temporarbechet