BCÁ [cit. be-ce-á] s. n., art. BCA-ul substantiv neutrubca
BCA s. n. Material de construcție (folosit pentru lucrări de zidărie și de hidroizolații). [Pr.: beceá] – Abr. din B[eton] C[elular] A[utoclavizat]. substantiv neutrubca
BCA | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | BCA | BCA-ul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | BCA | BCA-ului |
plural | — | — |