BCA definitie

BCÁ [cit. be-ce-á] s. n., art. BCA-ul substantiv neutrubca

BCA s. n. Material de construcție (folosit pentru lucrări de zidărie și de hidroizolații). [Pr.: beceá] – Abr. din B[eton] C[elular] A[utoclavizat]. substantiv neutrubca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiBCA

BCA   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular BCA BCA-ul
plural
genitiv-dativ singular BCA BCA-ului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z