bășí (băs, bășít), vb. – A face vînturi, a se pîrțîi. – Mr. bes, megl. bișǫri. Lat. vĭssῑre (Pușcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. bășină. Se conjugă și la forma incoativă, bășesc. – Der. beșniță, s. f. (mușama, scutec). verbbăși
BĂȘÍ, bășesc, vb. IV. Refl. și intranz. A elimina gaze intestinale prin anus. – Lat. vissire. verbbăși
Băsești | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Băsești | Băseștiul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | Băsești | Băseștiului |
plural | — | — |