Băsca definitie

báșca (fam.) adv., prep. invariabilbașca

bașca adv. 1. afară de: bașca ce ți-am dat; 2. deosebit: una vorbim, bașca ne înțelegem. [Vechiu-rom. bașcà = turc. BAȘKÀ]. invariabilbașca

báșca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. bașcă. Tc. bașka (Roesler 590; Șeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. bășcălui, bășcăși, bășcui, vb. (a despărți, a da la o parte). invariabilbașca

BÁȘCA1 adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka. invariabilbașca

BÁȘCA2 prep. (În) afară de..., nepunând la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile (STANCU). – Tc. bașka. invariabilbașca

báșca și bașcá prep. (turc. bašká, separat, altfel. V. bălcăluĭesc). Pop. Afară de, plus: bașca via saŭ bașca de vie. Adv. Altfel: una vorbim, bașca ne’nțelegem. V. bez. invariabilbașca

BÁȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka. invariabilbașca

BÁȘCA2 prep. (În) afară de..., fără a se socoti..., nepunînd la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile, bașca plozii. STANCU, D. 145. Și boierul nostru tot o pereche dă...Păi, pe mine mă pui cu el? El cîte vite are? Cîte căruțe? Bașca toate alelalte. PAS, L. I 287. invariabilbașca

BÁȘCA1 adv. 1. (Uneori precedat de prep. «de»; adesea adjectival) Despărțit, deosebit, separat. Vezi bine: pensia e bașca, o am după legea a veche. CARA­GIALE, O. I 93. Stăpînu-tâu, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca. CREANGĂ, P. 266. 2. (În corelație cu «una») În chip deosebit, altfel. Asta-i! Una vorbim și bașca ne-nțelegem. CARAGIALE, O.I 45. invariabilbașca

basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști substantiv femininbasc

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque. substantiv femininbasc

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque. substantiv femininbasc

BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque]. substantiv femininbască

báscă1 (beretă) v. básc2 substantiv femininbască

báscă2 (albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști substantiv femininbască

BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque) substantiv femininbască

bască, s. f. sg. arest; pușcărie; închisoare. substantiv femininbască

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Fr. [beret] basque. substantiv femininbască

*2) báscă f., pl. baște și băștĭ (fr. bérret basque, beretă bască, cum poartă Bașciĭ, un popor din Pirineĭ). Nou nume al bereteĭ după războĭu mondial. substantiv femininbască

1) báscă f., pl. baște (alb. báskă, a.i.) P.s. S. Lîna pe care o poartă o oaĭe. substantiv femininbască

BÁSCĂ s. f. v. basc2. substantiv femininbască

BÁȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta. substantiv femininbașcă

báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă. substantiv femininbașcă

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18. Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143. – Variantă: basc, bascuri (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, n-. 108, 3/3), s. n. substantiv femininbască

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști substantiv femininbașcă

bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)]. substantiv femininbașcă

BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta. substantiv femininbașcă

BÁȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128. substantiv femininbașcă

basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque.Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine. substantiv masculin și femininbasc

basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce substantiv masculin și femininbasc

BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque) substantiv masculin și femininbasc

BASC2, -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque. substantiv masculin și femininbasc

BASC2, -Ă, basci, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor3. Limba bască. substantiv masculin și femininbasc

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque. substantiv masculin și femininbasc

BASC3, -Ă, basci, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unei populații care locuiește în Pirineii occidentali (în Franța și în Spania) și de-a lungul țărmului învecinat al oceanului. substantiv masculin și femininbasc

báscă3 (limbă) s. f., g.-d. art. báscei substantiv masculin și femininbască

Basci pl. popor de rasa Iberilor în număr de o jum. mil., pe cele două cline ale Pirineilor, grăind o limbă cu totul particulară. substantiv masculin și femininbasci

Băsca f. munte în județul Buzău și afluent d’a stânga Buzăului. temporarbăsca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiBăsca

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z