Barca m. puternică familie cartagineză, reprezentată de Amilcar și de cei doi fii ai săi, Anibal și Asdrubal, și fiind în rivalitate cu familia Hanon. invariabilbarca
Amilcar (Barca) m. general cartaginez, părintele lui Anibal, cuceri Spania și întemeia acolo Barcelona (mort 328 a. Cr.). invariabilamilcar
bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation. substantiv femininbarcă
BÁRCĂ s.f. Ambarcație mică, fără punte, cu vâsle sau cu un motor. [Pl. bărci. / < it. barca, cf. fr. barque < lat. barca]. substantiv femininbarcă
BÁRCĂ s. f. ambarcație mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor. (< it. barca, fr. barque) substantiv femininbarcă
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcație de dimensiuni mici cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – It. barca. substantiv femininbarcă
*bárcă, f. pl. bărcĭ (fr. barque, it. barca, lat. barca, din bárica, vgr. bâris, din copticu bari, id.). Luntre (în special cu fundu ascuțit, care e forma cea maĭ obișnuită). – Pop. la Dunăre și la mare varcă (ngr. várka). V. dubă, lotcă, oraniță. substantiv femininbarcă
bárcă s. f., g-d. art. bắrcii; pl. bărci substantiv femininbarcă
barcă f. luntre mică. substantiv femininbarcă
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca. substantiv femininbarcă
BÁRCĂ, bărci, s. f. Mic vas plutitor care este pus în mișcare cu ajutorul yîslelor sau al unui motor. V. l u n t r e, caic, lotcă, șaică. Barcă cu pînze. Barcă cu motor. ▭ O barcă de pescar întîrziat era un punct negru trăgînd după sine un triunghi de unde, șterse curînd. DUMITRIU, N. 259. De la Feldioara mai departe, în dreptul satelor, încep să apară bărcile... pe care oamenii și le-au construit pentru a putea pluti pe deasupra apelor. BOGZA, C. O. 262. Pășește lin o barcă pe unda adormită. ALEXANDRESCU, M. 97. ◊ Barcă de salvare = barcă aflată pe orice vapor și care servește la salvarea pasagerilor și a echipajului în caz de naufragiu. substantiv femininbarcă
a se da în bărci expr. (pop., glum.) a avea contact sexual. substantiv femininasedaînbărci
bắrcă, (bercă, bârcă), s.f. – Oaie cu lâna creață și măruntă: „Să-mi cumpere bârcă neagră, / Să-mi cos o chemeșă neagră” (Bilțiu 1990: 191). ♦ Bărcărie, „adăpost pentru oi în câmp„, toponim în Odești-Codru (Odobescu 1973). – Probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch „fragment”), prin intermediul unui cuv. sl. (DER); cf. srb. birka „oaie cu lâna creață” (Cihac), care ar putea proveni din rom. (DA cf. DER). temporarbărcă