țurui definitie
- Vezi aici mai multe rimețurui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curui
țúruĭ, a -í v. intr. (d. țur, și rudă cu sîrb. cúriti, a se scurge, ca și cu cĭur 2, țîrîĭ, zuruĭ. V. Bern. 1, 131). Mă scurg mult (vorbind de apă, de grăunțe, de nisip). temporarțuruĭ
turui, turui v. i. (peior.) a vorbi întruna și repede verbturui
turuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. túrui, 3 túruie, imperf. 3 sg. turuiá; conj. prez. 3 să túruie verbturui
túruĭ, a -í v. intr. (imit. d. tur-tur, huĭetu vorbelor fără șir, format ca și a dîrdîi, a torosi, a întoroĭa). Gunguresc ca turturica. Fam. Dîrdîĭ, flecăresc, hondrănesc: sporovește și-ĭ turuĭe mereŭ gura (Car. VR. 1909, 11, 224). V. tr. A turui cuvintele, a vorbi prea răpede [!]. – Și torăĭ (Rebr.). verbturuĭ
turuì v. pop. a flecari: îi turue mereu gura CAR. [V. torosì]. verbturuì
TURUÍ, túrui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică. verbturui