țurloi definitie

țurloi, țurloaie s. n. (pop.) fluierul piciorului, gambă substantiv neutruțurloi

țurlói (pop.) s. n., pl. țurloáie substantiv neutruțurloi

țurlóĭ n., pl. oaĭe (var. din burluĭ). Burlan, țeavă groasă. Fluĭeru picĭoruluĭ. – Și țurluĭ, pl. -ĭe. substantiv neutruțurloĭ

ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec. substantiv neutruțurloi

țurloiu n. pl. fluierele picioarelor. [Variantă din surloiu, derivat din surlă, fluier]. substantiv neutruțurloiu

țurlu-burlu (țurloiu-burloiu) adv. sbârlit: perii capului steteau țurlu-burlu. [Onomatopee]. V. sbârlì. substantiv neutruțurluburlu