țurcán1 adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcáni; adj. f., (oaie, căciulă) s. f. țurcánă, pl. țurcáne adjectivțurcan
țurcán, -ă adj. (d. țurcă 1). Cu lîna creață, destul de moale și lungă (20 c.m.), cum îs cele maĭ multe oĭ de la noĭ. De oaĭe țurcană: lînă țurcană. V. țigaĭ. adjectivțurcan
țurcan a. 1. se zice de o varietate de oi cu lâna moale, mătăsoasă și creață: țurcanele sunt cele mai răspândite oi din țară; 2. lâna țurcanelor. [Origină necunoscută]. adjectivțurcan
ȚURCÁN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec. adjectivțurcan
țurcan | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țurcan | țurcanul | țurcană | țurcana |
plural | țurcani | țurcanii | țurcane | țurcanele | |
genitiv-dativ | singular | țurcan | țurcanului | țurcane | țurcanei |
plural | țurcani | țurcanilor | țurcane | țurcanelor |