reduceri si promotii 2018
Definitie țura - ce inseamna țura - Dex Online

țura definitie

2) *tur n., pl. urĭ (fr. tour, învîrtitură, d. tourner, a întoarce). Învîrtitură, ocol: un tur la vals. Raĭtă, plimbare scurtă. – Pop. tură, pl. e saŭ ĭ. substantiv feminin tur

TÚRĂ1 s.f. 1. Rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour]. substantiv feminin tură

TÚRĂ2 s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn1 (2). [< fr. tour]. substantiv feminin tură

TÚRĂ1 s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour) substantiv feminin tură

TÚRĂ2 s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn1 (2). (< fr. tour) substantiv feminin tură

túră s. f., g.-d. art. túrei; pl. túre substantiv feminin tură

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour. substantiv feminin tură

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn (2). – Din fr. tour. substantiv feminin tură

TURÁ2, turéz, vb. I. Tranz. A mări turația unui motor. (< turație) substantiv feminin tura

2) turá f. (turc. turá, fascicul, legătură. V. dura). Sec. 18. Fascicul, pachet: turaŭa de saftiene leochiĭ (Șăin.). substantiv feminin tura

turá (-ále), s. f.1. Monogramă a sultanului. – 2. Semnătură, parafă. – 3. Fața monedei turcești, corespunzătoare monogramei sultanului. – 4. Joc de noroc în care se ghicește pe ce parte va cădea moneda, rișcă. – Mr. dură. Tc. tura (Șeineanu, II, 368; Lokotsch 2100; Ronzevalle 117), cf. ngr. τουρᾶς, bg. tura.Der. turaliu, adj. (prevăzut cu monograma imperială), din tc. turali. substantiv feminin tura

turá (înv.) s. f., art. turáua, g.-d. art. turálei; pl. turále, art. turálele substantiv feminin tura

1) turá f. (turc. [d. pers.] tughra, pop. tura). Monograma (marca, emblema) sultanuluĭ pe monete [!] și acte. (Reprezenta la origine o mînă deschisă cu cele cincĭ degete). Fața moneteĭ, numită și pajură și arol. Jocu cu aruncarea banuluĭ în sus și în care cîștigĭ orĭ perzĭ [!] după fața pe care cade moneta: a juca ĭasîc și tura. Fam. Iscălitură: pune-țĭ turaŭa ! substantiv feminin tura

turà f. 1. monograma Sultanului pe vechile monede turcești ce circulau în țară, reprezentând, o mână deschisă cu cele cinci degete: de când n’am văzut paraua, i-am uitat cum e turaua PANN; 2. od. iscălitura Padișahului pe vechile firmane cu cerneală de diferite colori sau în aur: au pecetuit sandalul verde cu turaua FIL.; 3. fam. iscălitură: pune-ți turaua; 4. fața monedei turcești și un joc cu moneda: unii jucau nuci, iar alții.. tura FIL. [Turc. TURA, monograma unui suveran]. substantiv feminin turà

TURÁ, turale, s. f. (înv.) Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; p. gener. emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tc. tura. substantiv feminin tura

túra-vúra interj. substantiv feminin turavura

túra-vúra, V. dura-vura. substantiv feminin turavura

tura-vura adv. încoace și încolo: tura-vura se făcu învoeala. [Și dura-vura: onomatopee]. substantiv feminin turavura

TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă, ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee. substantiv feminin turavura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țura

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z