țurțurică definitie

turtureá (-éle), s. f. – Porumbel-sălbatic, turtucă (Columba turtur). – Var. Trans. turtură, turturică. Mr. túrtură, turtúră, megl. túrtură, tărtură. Lat. turtŭrem (Pușcariu 1779), prin intermediul dim. turturĕlla (Pușcariu 1480; REW 9010), cf. it. tortorella, fr. tourterelle, sau mai probabil direct, cf. it. tortola, sp. tórtola, alb. turtulj. Turturea, ca și turturică, poate fi un dim intern de la turtură, formă rară, abia păstrată (cf. Lacea, Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că turtură este formație regresivă, de la turturea). – Der. turturel (var. turturoi), s. m. (bărbătușul turturelei). Din rom. provine bg. turturica (Capidan, Raporturile, 218). substantiv femininturturea

turtureá/turturícă s. f., art. turtureáua/turturíca, g.-d. art. turturélei; pl. turturéle, art. turturélele substantiv femininturturea

turtureá și -rícă f., pl. ele (lat. tŭrturřlla și -rĭlla, dim. d. tŭrtŭr; it. tórtora și tórtola, dim. tortorella și -lella; fr. tourterelle; sp. tórtola, dim. tortolilla. V. gărgăriță). O pasăre sălbatică din neamu porumbuluĭ, dar puțin maĭ mică (Are un gungurit particular și cam trist. E simbolu fidelitățiĭ în amor). substantiv femininturturea

TURTUREÁ, turturele, s. f. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului (Streptopelia turtur). – Lat. turburella. substantiv femininturturea

TURTURÍCĂ, turturele, s. f. Turturea. – Turturea + suf. -ică. substantiv femininturturică

turturícă v. turtureá substantiv femininturturică

turturică f. soiu de porumbiță dar mai mică, bună de mâncat. [Lat. TURTURILLA]. substantiv femininturturică

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițurțurică

țurțurică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țurțuri țurțurica
plural
genitiv-dativ singular țurțurici țurțuricii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z