țurțure definitie

țúrțur (est) și țúrțure (vest) m. (var. din zurzur și zorzon și rudă cu cĭucure, struț 1 țirțiră și țîrîĭ). Vîrf de gheață (stalactită) care se formează la streșinĭ cînd zăpada se topește ziŭa și îngheață noaptea. – Și țorțurĭ (Bz.), țurțurĭ, zdrențe care atîrnă la o haĭnă, șfichĭurĭ la bicĭ. Și struțĭ (Mold.), țurțurĭ. Și stur, m. (Ps. S. 148, 8). substantiv masculințurțur

țurțuri s. m. pl. fecale uscate. substantiv masculințurțuri

ȚÚRȚURE s. m. v. țurțur. substantiv masculințurțure

a face țurțuri expr. (peior.) a nu fi spălat în zona ano-genitală. substantiv masculinafacețurțuri