hópa și hópaĭ interj. maĭ amplă de cît [!] hop și care arată sărirea, rîdicarea [!], suirea: Hopa! M´am sculat! În unire cu țupa și țupaĭ arată sărirea saŭ dansarea continuă: hopaĭ, țupaĭ, ursule! (zic și Turciĭ hoppala!). V. opa. temporarhopa
țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin [!] casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ. verb tranzitivțopăĭ
țúpăĭ, V. țopăĭ. verb tranzitivțupăĭ
țupăì v. a juca sărind; V. țup ! verb tranzitivțupăì
ȚUPĂÍ vb. IV v. țopăi. verb tranzitivțupăi
țupăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țupăi | țupăire | țupăit | țupăind | singular | plural | ||
țupăind | țupăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | țupăiesc | (să)țupăi | țupăiam | țupăii | țupăisem | |
a II-a (tu) | țupăi | (să)țupăiești | țupăiai | țupăiși | țupăiseși | ||
a III-a (el, ea) | țupăie | (să)țupăiai | țupăia | țupăi | țupăise | ||
plural | I (noi) | țupăim | (să)țupăim | țupăiam | țupăirăm | țupăiserăm | |
a II-a (voi) | țupăiți | (să)țupăiți | țupăiați | țupăirăți | țupăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | țupăiesc | (să)țupăie | țupăiau | țupăiră | țupăiseră |