țundră definitie

țúndră (-re), s. f.1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. țoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. țandără. substantiv feminințundră

țundră, țundre s. f. (înv.) prostituată substantiv feminințundră

țúndră (reg.) s. f., g.-d. art. țúndrei; pl. țúndre substantiv feminințundră

țúndră f., pl. e (ung. cundra, condra, candra; rut. cundri, zdrențe). Trans. Sarică. substantiv feminințundră

ȚÚNDRĂ, țundre, s. f. (Reg.) Haină țărănească, largă și lungă până la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. – Din magh. condra. substantiv feminințundră

túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre substantiv feminintundră

TÚNDRĂ s.f. Câmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu mușchi și cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra]. substantiv feminintundră

TÚNDRĂ s. f. formațiune vegetală din regiunea subarctică, din mușchi, licheni, ierburi și arbuști pitici. (< fr. toundra, rus. tundra) substantiv feminintundră

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra. substantiv feminintundră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițundră

țundră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țundră țundra
plural țundre țundrele
genitiv-dativ singular țundre țundrei
plural țundre țundrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z