țuiculíță s. f., g.-d. art. țuiculíței; pl. țuiculíțe substantiv feminințuiculiță
ȚUICULÍȚĂ, țuiculițe, s. f. Diminutiv al lui țuică; țuiculeană. – Țuică + suf. -uliță. substantiv feminințuiculiță
țuiculiță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țuiculiță | țuiculița |
plural | țuiculițe | țuiculițele | |
genitiv-dativ | singular | țuiculițe | țuiculiței |
plural | țuiculițe | țuiculițelor |