țuiculeánă (fam.) s. f., g.-d. art. țuiculénei; pl. țuiculéne substantiv feminințuiculeană
țuiculeană | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țuiculeană | țuiculeana |
plural | țuiculene | țuiculenele | |
genitiv-dativ | singular | țuiculene | țuiculenei |
plural | țuiculene | țuiculenelor |