țuicuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. țuicuiélii; pl. țuicuiéli substantiv feminințuicuială
ȚUICUIÁLĂ, țuicuieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țuicui; țuicăreală. [Pr.: -cu-ia-] – Țuicui + suf. -eală. substantiv feminințuicuială
țuicuială | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țuicuială | țuicuiala |
plural | țuicuieli | țuicuielile | |
genitiv-dativ | singular | țuicuieli | țuicuielii |
plural | țuicuieli | țuicuielilor |