țuicăríe s. f., art. țuicăría, g.-d. art. țuicăríei; pl. țuicăríi, art. țuicăríile substantiv feminințuicărie
ȚUICĂRÍE, țuicării, s. f. Loc (improvizat) unde se servește țuică. – Țuică + suf. -ărie. substantiv feminințuicărie
țuicărie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țuicărie | țuicăria |
plural | țuicării | țuicăriile | |
genitiv-dativ | singular | țuicării | țuicăriei |
plural | țuicării | țuicăriilor |