țuhăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiésc, imperf. 3 sg. țuhăiá; conj. prez. 3 să țuhăiáscă verb tranzitivțuhăi
țúhăĭ și -ĭésc v. tr. (imit. după vre-o interj. *țu, ța, ho). Nord. Fam. Pun la muncă prea grea, port prea mult: soldațiĭ aŭ fost țuhăițĭ răŭ în războĭ, aĭ țuhăit răŭ haĭna asta. verb tranzitivțuhăĭ
țuhăì v. Mold. a maltrata: îi țuhăește mai rău decât pe vite CR. [Origină necunoscută]. verb tranzitivțuhăì
ȚUHĂÍ, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fară rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec. verb tranzitivțuhăi
țuhăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țuhăi | țuhăire | țuhăit | țuhăind | singular | plural | ||
țuhăind | țuhăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | țuhăiesc | (să)țuhăiesc | țuhăiam | țuhăii | țuhăisem | |
a II-a (tu) | țuhăiești | (să)țuhăiești | țuhăiai | țuhăiși | țuhăiseși | ||
a III-a (el, ea) | țuhăiește | (să)țuhăiai | țuhăia | țuhăi | țuhăise | ||
plural | I (noi) | țuhăim | (să)țuhăim | țuhăiam | țuhăirăm | țuhăiserăm | |
a II-a (voi) | țuhăiți | (să)țuhăiți | țuhăiați | țuhăirăți | țuhăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | țuhăiesc | (să)țuhăiască | țuhăiau | țuhăiră | țuhăiseră |