țuguia definitie

2) țugúĭ și -ĭéz, a v. tr. (d. țuguĭ 1). Lungesc orĭ înalț în formă de țuguĭ: Țiganu îșĭ țuguĭase buzele de poftă privind friptura; a țuguĭa o casă, un cozonac. – Și țuțúĭ, cucuĭ, cocoț. verb tranzitivțuguĭ

!țuguiá (a ~) vb., ind. prez. 3 țugúie, 1 pl. țuguiém; conj. prez. 3 să țugúie; ger. țuguínd verb tranzitivțuguia

țuguià v. a se subția în vârf. [V. țuguiu]. verb tranzitivțuguià

ȚUGUIÁ, țúgui, vb. I. Refl. A se ascuți, a se subția spre vârf; a se înălța ca un țugui. ♦ Tranz. A strânge buzele, rotunjindu-le și întinzându-le înainte. [Prez. ind. și: țuguiez] – Din țugui. verb tranzitivțuguia

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițuguia

țuguia   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)țuguia țuguiere țuguiat țuguind singular plural
țuguind țuguiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țuguiez (să)țugui țuguiam țuguiai țuguiasem
a II-a (tu) țugui (să)țuguiezi țuguiai țuguiași țuguiaseși
a III-a (el, ea) țuguia (să)țuguiai țuguia țuguie țuguiase
plural I (noi) țuguiem (să)țuguiem țuguiam țuguiarăm țuguiaserăm
a II-a (voi) țuguiați (să)țuguiați țuguiați țuguiarăți țuguiaserăți
a III-a (ei, ele) țuguia (să)țuguie țuguiau țuguia țuguiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z