țug definitie

țug (înv., reg.) s. n., pl. țúguri substantiv neutruțug

ȚUG, tuguri, s. n. (înv. și reg.) Tren. – Din germ. Zug. substantiv neutruțug

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. substantiv neutrutug

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițug

țug   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țug țugul
plural țuguri țugurile
genitiv-dativ singular țug țugului
plural țuguri țugurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z