țúcără adj. f. substantiv feminințucără
țúcără adj. f. (germ. zucker-bohne, „fasole dulce ca zahăru”). Olt. Fasole țucără, fasole de un gust dulceag. substantiv feminințucără
țucără f. soiu de fasole dulci. [Nemț. ZUCKER, zahăr, printr’un intermediar săsesc]. substantiv feminințucără
ȚÚCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile subțiri, de culoare galbenă. – Din germ. Zucker[bohne]. substantiv feminințucără
țuc, a -á v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup. verb tranzitivțuc
țucá, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut„. verb tranzitivțuca
țucá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țúcă verb tranzitivțuca
ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc. verb tranzitivțuca
țucare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țucare | țucarea |
plural | țucări | țucările | |
genitiv-dativ | singular | țucări | țucării |
plural | țucări | țucărilor |