țucare definitie

țúcără adj. f. substantiv feminințucără

țúcără adj. f. (germ. zucker-bohne, „fasole dulce ca zahăru”). Olt. Fasole țucără, fasole de un gust dulceag. substantiv feminințucără

țucără f. soiu de fasole dulci. [Nemț. ZUCKER, zahăr, printr’un intermediar săsesc]. substantiv feminințucără

ȚÚCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile subțiri, de culoare galbenă. – Din germ. Zucker[bohne]. substantiv feminințucără

țuc, a v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup. verb tranzitivțuc

țucá, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut„. verb tranzitivțuca

țucá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țúcă verb tranzitivțuca

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc. verb tranzitivțuca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițucare

țucare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țucare țucarea
plural țucări țucările
genitiv-dativ singular țucări țucării
plural țucări țucărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z