țucál (-le), s. n. – Oală de noapte. – Mr. țocali „oală”. Ngr. τσουϰάλι, din it. zucca (Tiktin; Gáldi 263), cf. tc. çukal, bg. cukalo. substantiv neutruțucal
țucál s. n., pl. țucále substantiv neutruțucal
țucál n., pl. e (ngr. tsukáli, oală, d. turc. čukal, manta, învălitoare, platoșă, oală). Cumar, vas pentru nevoile nopțiĭ (Eŭf. „vas de noapte”) substantiv neutruțucal
ȚUCÁL, țucale, s. n. Oală de noapte. – Din ngr. tsukáli. substantiv neutruțucal
țucal | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țucal | țucalul |
plural | țucale | țucalele | |
genitiv-dativ | singular | țucal | țucalului |
plural | țucale | țucalelor |