țuțuroi definitie

țuțúr și țuțuróĭ n., pl. oaĭe (din aceĭașĭ răd. cu cĭucĭur, țîrîĭ ș. a.). Olt. Cĭucĭur de lemn pe care se scurge un izvor (bijoĭ, cĭuroĭ, țîrloĭ). substantiv neutruțuțur

țuțurói (pop.) s. n., pl. țuțuroáie substantiv neutruțuțuroi

ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi1. 2. (Pop.) Robinet. 3. S. n. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi. substantiv neutruțuțuroi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițuțuroi

țuțuroi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țuțuroi țuțuroiul
plural țuțuroaie țuțuroaiele
genitiv-dativ singular țuțuroi țuțuroiului
plural țuțuroaie țuțuroaielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z