țuțur definitie
- Vezi aici mai multe rimețuțur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțuț
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuțur
țuțúr și țuțuróĭ n., pl. oaĭe (din aceĭașĭ răd. cu cĭucĭur, țîrîĭ ș. a.). Olt. Cĭucĭur de lemn pe care se scurge un izvor (bijoĭ, cĭuroĭ, țîrloĭ). temporarțuțur
cĭucĭúr n., pl. urĭ și e (bg. čučur, izvor, canelă, čučurkam, curg încet, mă scurg, čurkam, curg țîrîit, čurulikam, țîrîĭ, ciripesc; ung. csücs, cĭucĭur; toate imit., ca și rom. cĭuruĭ, țîrîĭ ș. a. Bern 1, 131). Botu unuĭ ibric, uneĭ cănĭ. Canal de lemn pin [!] care se scurge apa curgînd pin aer. – În Olt. țuțur. temporarcĭucĭur
ȚUȚURÁ, țúțur, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche. verb tranzitivțuțura