țuțuiáncă (reg.) s. f., g.-d. art. țuțuiéncei; pl. țuțuiénce substantiv feminințuțuiancă
țuțuĭáncă f., pl. ĭence. Nevastă saŭ fată de Țuțuĭan. O horă a Țuțuĭenilor. substantiv feminințuțuĭancă
tutuiancă f. hora țuțuienilor, numită și mureșeancă. substantiv feminintutuiancă
ȚUȚUIÁNCĂ, țuțuience, s. f. (Reg.) 1. Nevasta unui țuțuian. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -țu-ian-] – Țuțuian + suf. -că. substantiv feminințuțuiancă
țuțuiancă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țuțuiancă | țuțuianca |
plural | țuțuience | țuțuiencele | |
genitiv-dativ | singular | țuțuience | țuțuiencei |
plural | țuțuience | țuțuiencelor |