țuțuian definitie

țuțuián (reg.) s. m., pl. țuțuiéni substantiv masculințuțuian

țuțuĭán m., pl. ĭenĭ (d. țuțuĭ, var. din țuguĭ, adică „om cu căcĭula țuguĭată saŭ moțată”. D. rom. saŭ mrom. cĭucĭulĭan, cĭocîrlan, vine ngr. tsutsulĭános, cĭocîrlan, adică „moțat”. Cp. cu mrom. cĭucĭulă, pisc, și drom. cĭocoĭ). Cĭoban din regiunea Sibiuluĭ (CL. 1912, 123) saŭ Ardelean în general (ca moș Nichifor coțcaru al luĭ Creangă). Fig. Mold. Țopîrlan, om de un aspect rustic: ce țuțuĭan ! V. zaporojan și marangoz. substantiv masculințuțuĭan

țuțuian m. cioban din Ardeal: Moș Nichifor țuțuianul CR. [După țuțuiul sau moțul ce-i cade pe frunte]. substantiv masculințuțuian

ȚUȚUIÁN, țuțuieni, s. m. (Reg.) Cioban ardelean. [Pr.: -țu-ian]. – Țuțui + suf. -an. substantiv masculințuțuian

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițuțuian

țuțuian   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țuțuian țuțuianul
plural țuțuieni țuțuienii
genitiv-dativ singular țuțuian țuțuianului
plural țuțuieni țuțuienilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z