reduceri si promotii 2018
Definitie țuști - ce inseamna țuști - Dex Online

țuști definitie

țuști interj. invariabil țuști

țuștĭ (Mold.) interj. care arată zgomotu unuĭa care ĭese orĭ fuge de odată (rudă cu rut. šustĭ): copiiĭ țuștĭ de supt [!] pat, supt pat, în pat ! – În sud și țî́ștĭ, în Munt. țî́ștĭ, țîbî́ștĭ și bî́ștĭ. (Bîștĭ se zice și cînd mînĭ oile). În Olt. vî́ștĭ (Șez. 1922, 54). V. țîșnesc. invariabil țuștĭ

țúșcă (reg., fam.) s. f., g.-d. art. țúștii, pl. țuști substantiv feminin țușcă

țușce f. pl. varietate de oi, cea mai pipernicită din țară. [Origină necunoscută]. substantiv feminin țușce

țúșcă și (Btș.) țoáșcă f., pl. ștĭ și ște (sîrb. čuška, palmă, fleașcă. Cp. cu cĭușcă, ĭușcă și țoșcă). Mold. Mișcă, basma răsucită și înodată cu care copiiĭ se bat la palmă la un joc de arșice. De-a țușca, jocu de-a bătaĭa cu´n ștergar răsucit. Adj. (țușc, țușcă). Se zice despre un fel de oĭ micĭ (proaste), înrudite cu țurcanele: oĭ țuște, berbecĭ țuștĭ. substantiv feminin țușcă

țușcă f. (de-a) un fel de joc între flăcăi și fete la priveghiu cu un ștergar împletit vârtos. [Serb. ȚUȘKA, palmă]. ║ adv. beat: din dușcă în dușcă să mă fac țușcă AL. substantiv feminin țușcă

ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. (Reg.) 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec. substantiv feminin țușcă

ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Reg. și fam.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Cf. ciușcă. substantiv feminin țușcă

ȚUȘTI interj. Cuvânt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare, care țâșnește (de) undeva. [Var.: țâști, țâșt interj.] – Onomatopee. temporar țuști

țuștiu ! Mold. int. imită sgomotul săriturei subite: fac țuștiu din haltă și o iau la sănătoasa CR. [Onomatopee]. temporar țuștiu

ȚUȘTÍ2, țuștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A arunca cu repeziciune. – Din țuști1. verb tranzitiv țuști

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului țuști

țuști   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țuști țuștire țuștit țuștind singular plural
țuștind țuștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țuștesc (să) țuștesc țușteam țuștii țuștisem
a II-a (tu) țuștești (să) țuștești țușteai țuștiși țuștiseși
a III-a (el, ea) țuștește (să) țușteai țuștea țuști țuștise
plural I (noi) țuștim (să) țuștim țușteam țuștirăm țuștiserăm
a II-a (voi) țuștiți (să) țuștiți țușteați țuștirăți țuștiserăți
a III-a (ei, ele) țuștesc (să) țuștească țușteau țuști țuștiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z