țușcă definitie

țúșcă (reg., fam.) s. f., g.-d. art. țúștii, pl. țuști substantiv feminințușcă

țúșcă și (Btș.) țoáșcă f., pl. ștĭ și ște (sîrb. čuška, palmă, fleașcă. Cp. cu cĭușcă, ĭușcă și țoșcă). Mold. Mișcă, basma răsucită și înodată cu care copiiĭ se bat la palmă la un joc de arșice. De-a țușca, jocu de-a bătaĭa cu´n ștergar răsucit. Adj. (țușc, țușcă). Se zice despre un fel de oĭ micĭ (proaste), înrudite cu țurcanele: oĭ țuște, berbecĭ țuștĭ. substantiv feminințușcă

țușcă f. (de-a) un fel de joc între flăcăi și fete la priveghiu cu un ștergar împletit vârtos. [Serb. ȚUȘKA, palmă]. ║ adv. beat: din dușcă în dușcă să mă fac țușcă AL. substantiv feminințușcă

țușce f. pl. varietate de oi, cea mai pipernicită din țară. [Origină necunoscută]. substantiv feminințușce

ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. (Reg.) 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec. substantiv feminințușcă

ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Reg. și fam.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Cf. ciușcă. substantiv feminințușcă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițușcă

țușcă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țușcă țușca
plural țuști țuștile
genitiv-dativ singular țuști țuștii
plural țuști țuștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z