ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie. substantiv feminințopenie
topénie f. (bg. topenie). Fam. Prăpădenie, grozăvie: E cald ? Topenie ! E frig ? Topenie ! Topenia pămîntuluĭ ! V. legniță. substantiv feminintopenie
topénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. topénia (-ni-a), g.-d. art. topéniei; pl. topénii, art. topéniile (-ni-i-) substantiv feminintopenie
topenie f. 1. prăpădire: topenia pământului; 2. fig. mare nenorocire (se zice și ironic): e topenie de noi! [Tras din topì]. substantiv feminintopenie
TOPÉNIE, topenii, s. f. (Fam.) Prăpăd, dezastru. ◊ Expr. Topenia pământului = a) din cale-afară, peste măsură; b) căldură foarte mare, caniculă, arșiță. – Topi + suf. -enie. substantiv feminintopenie
țopenie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țopenie | țopenia |
plural | țopenii | țopeniile | |
genitiv-dativ | singular | țopenii | țopeniei |
plural | țopenii | țopeniilor |