țopán, -ă s. (d. a țopăi, pin [!] aluz. la mersu omuluĭ necĭoplit. Cp. cu mocan). Est. Iron. Țopîrlan, -ncă, țoapă, om necĭoplit. substantiv masculințopan
țopan | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țopan | țopanul |
plural | țopani | țopanii | |
genitiv-dativ | singular | țopan | țopanului |
plural | țopani | țopanilor |