țopăit definitie
- Vezi aici mai multe rimețopăit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțop
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăit
țopăít s. n. adjectivțopăit
ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. adjectivțopăit
țopăí vb., ind. prez. pers. 1 țópăi / țopăiésc verb tranzitivțopăi
țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie verb tranzitivțopăi
țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin [!] casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ. verb tranzitivțopăĭ
țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!]. verb tranzitivțopăì
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. verb tranzitivțopăi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițopăit
| țopăit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | țopăit | țopăitul | țopăită | țopăita |
| plural | țopăiți | țopăiții | țopăite | țopăitele | |
| genitiv-dativ | singular | țopăit | țopăitului | țopăite | țopăitei |
| plural | țopăiți | țopăiților | țopăite | țopăitelor | |