țopăi definitie

credit rapid online ifn

!hópa-țópa/hópai-țópai interj. temporarhopațopa

țopăí vb., ind. prez. pers. 1 țópăi / țopăiésc verb tranzitivțopăi

credit rapid online ifn

țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie verb tranzitivțopăi

țópăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin [!] casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ. verb tranzitivțopăĭ

țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!]. verb tranzitivțopăì

ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi. verb tranzitivțopăi

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițopăi

țopăi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)țopăi țopăire țopăit țopăind singular plural
țopăind țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țopăi (să)țopăiesc țopăiam țopăii țopăisem
a II-a (tu) țopăiești (să)țopăi țopăiai țopăiși țopăiseși
a III-a (el, ea) țopăie (să)țopăiai țopăia țopăi țopăise
plural I (noi) țopăim (să)țopăim țopăiam țopăirăm țopăiserăm
a II-a (voi) țopăiți (să)țopăiți țopăiați țopăirăți țopăiserăți
a III-a (ei, ele) țopăie (să)țopăiască țopăiau țopăi țopăiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z