țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni substantiv masculințopârlan
țopîrlán, -ncă s. (ca și țopan, cu sufixu ca´n cĭocîrlan). Iron. Țopan, țoapă, ghĭorlan, om necĭoplit (țăran orĭ mahalagiŭ). substantiv masculințopîrlan
țopârlan m. mojic: stai smirna, țopârlane! AL. [V. țopârcă]. substantiv masculințopârlan
ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Contaminare între țop și [m]ârlan. substantiv masculințopârlan
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. substantiv masculințopârlăni
țopârlan | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țopârlan | țopârlanul |
plural | țopârlani | țopârlanii | |
genitiv-dativ | singular | țopârlan | țopârlanului |
plural | țopârlani | țopârlanilor |