țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni substantiv masculințopârlan
țopîrlán, -ncă s. (ca și țopan, cu sufixu ca´n cĭocîrlan). Iron. Țopan, țoapă, ghĭorlan, om necĭoplit (țăran orĭ mahalagiŭ). substantiv masculințopîrlan
țopârlan m. mojic: stai smirna, țopârlane! AL. [V. țopârcă]. substantiv masculințopârlan
ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Contaminare între țop și [m]ârlan. substantiv masculințopârlan
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. substantiv masculințopârlăni
țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă verb tranzitivțopârlăni
țopârlăni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țopârlăni | țopârlănire | țopârlănit | țopârlănind | singular | plural | ||
țopârlănind | țopârlăniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | țopârlănesc | (să)țopârlănesc | țopârlăneam | țopârlănii | țopârlănisem | |
a II-a (tu) | țopârlănești | (să)țopârlănești | țopârlăneai | țopârlăniși | țopârlăniseși | ||
a III-a (el, ea) | țopârlănește | (să)țopârlăneai | țopârlănea | țopârlăni | țopârlănise | ||
plural | I (noi) | țopârlănim | (să)țopârlănim | țopârlăneam | țopârlănirăm | țopârlăniserăm | |
a II-a (voi) | țopârlăniți | (să)țopârlăniți | țopârlăneați | țopârlănirăți | țopârlăniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | țopârlănesc | (să)țopârlănească | țopârlăneau | țopârlăniră | țopârlăniseră |