ȚOPẤC interj. Țop1. ♦ (Cu valoare de verb) Uite, iată, vine. – Din țop1 + suf. -îc. invariabilțopâc
țopî́c și țopî́rc (d. țop), interj. care arată mersul ĭepureluĭ saŭ al șchĭopuluĭ. V. șontîc și popîc. invariabilțopîc