reduceri si promotii 2018
Definitie țop - ce inseamna țop - Dex Online

țop definitie

țop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neașteptată. – Var. țup(a), țopa. Creație expresivă: cf. hop, țuști și REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. țopăi (var. țupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); țopăială, s. f. (săritură; dans); țoapă, s. f. (mitocan, dobitoc); țopîrlă (var. țopîrcă), s. f. (țăran, bădăran); țopîrlan, s. m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης. substantiv masculin țop

țop (-pi), s. m.1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă. substantiv masculin țop

țop, țopi s. m. persoană cu apucături grosolane; om necivilizat / prost crescut. substantiv masculin țop

țop/țop-țóp interj. substantiv masculin țop

2) țop, interj. care arată o sosire subită pintr´o [!] săritură (ca și hop): țop și el la chilipir ! V. țup. substantiv masculin țop

ȚOP2, țopi, s. m. (Înv.) Zuluf, p. ext. coadă împletită. ♦ Panglică îngustă pe care și-o împletesc fetele la cosițe. – Sas tsop (germ. Zopf). substantiv masculin țop

ȚOP1 interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee. substantiv masculin țop

1) țop m. (sas. tsop, d. germ. zopf, gîță, coadă de păr împletită. V. cĭuf 1). Munt. Pl. Zorzoane, panglicĭ. A avea țopĭ, a fi cu țopĭ, a fi maĭ breaz, maĭ grozav de cît [!] altu: se fudulește parc´ar avea țopĭ ! V. împopoțonez. substantiv masculin țop

țop! int. indică o săritură repede sau o sosire neașteptată: țop cu norocul! [Onomatopee]. substantiv masculin țop

țop m. coadă de păr, înnodată cu o panglică, la fetele țărance: toate le avea, numai țopi îi lipsia PANN. [Sas. TSOP = nemț. ZOPF]. substantiv masculin țop

ȚOP interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee. substantiv masculin țop

Țopi m. pl. alt nume dat Moților (după țopul ce le atârnă pe frunte). substantiv masculin țopi

țop-țóp v. țop substantiv masculin țopțop

TOP1- v. topo-. substantiv neutru top

–TOP2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „loc”, „regiune”. [< fr. -top, cf. gr. topos]. substantiv neutru top

TOP2(O)-, -TÍP, -TIPÍE elem. „model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr. typ/o/-, -type, -typie, cf. gr. typos) substantiv neutru top

TOP3 s.n. (Anglicism) 1. Vârf, parte superioară. ♦ Ceea ce se situează în partea superioară. 2. Clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști. [< engl. top]. substantiv neutru top

TOP4 s.n. Semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. ♦ (Telev.) Impuls de curent de scurtă durată, servind pentru sincronizare. [< engl., fr. top]. substantiv neutru top

TOP1 s. n. clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale. (< engl. top) substantiv neutru top

TOP3(O)-, -TÓP, -TOPÍE elem. „loc, regiune, așezare”. (< fr. top/o/-, -tope, -topie, cf. gr. topos) substantiv neutru top

TOP2 s. n. 1. semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. 2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare. (< engl., fr. top) substantiv neutru top

top (-puri), s. n.1. Pachet de 480 de foi de hîrtie. – 2. Bucată, sul de pînză. – 3. O anumită cantitate din același articol comercial. – Mr. top(ă.) Tc. top „rol” (Roesler 604; Șeineanu, II, 363; Lokotsch 2089; Ronzevalle 117), cf. ngr. τόπί, alb., bg. top. Este dubletul lui top (megl. top), s. n. (tun), sec. XVIII, înv.Der. toptan, s. n. (vînzare cu grămada), din tc. toptan, mr. tuptane, cf. bg. toptan; toptangiu, s. m. (angrosist); toptangerie, s. f. (comerț cu toptanul); topciu, s. m. (înv., artilerist, tunar), din tc. topci (Șeineanu, III, 123), cf. ngr. τοπτζής, bg. topčija; tophane(a), s. f. (arsenal), din tc. tophane, înv. substantiv neutru top

top, topuri s. n. 1. clasament muzical. 2. piesă vestimentară scurtă, asemănătoare corsajului, care acoperă bustul. 3. (pub.) clasament (indiferent de domeniu). substantiv neutru top

top n., pl. urĭ (turc. top, sul, vălătuc, pachet, tun; ngr. tópi. V. toptan. Cp. cu dop 1). Pachet de 4-5 sute de coale de hîrtie de scris: un top de hîrtie. Rar. Val, trîmbă (de postav). V. conț, testea, teanc. substantiv neutru top

top s. n., pl. tópuri substantiv neutru top

top n. douăzeci testele de hârtie (480 coale). [Turc. TOP, pachet]. substantiv neutru top

TOP1, topuri, s. n. 1. Pachet de hârtie sau de carton (cuprinzând un anumit număr de coli). 2. (Pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit număr de legături). 3. (înv.) Val de postav. – Din tc. top. substantiv neutru top

TOP2, topuri, s. n. Termen folosit pentru clasamentul vârfurilor profesionale din domeniul muzicii, filmului etc., care la un moment dat au dobândit maximum de popularitate. – Din engl. top. substantiv neutru top

de top expr. (pub.) foarte bun; valoros. substantiv neutru detop

*top-modél s. n., pl. top-modéle substantiv neutru top-model

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țop

țop   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țop țopul
plural țopi țopii
genitiv-dativ singular țop țopului
plural țopi țopilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z