țop definitie
- Vezi aici mai multe rimețop
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțop
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuop
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuțop
țop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neașteptată. – Var. țup(a), țopa. Creație expresivă: cf. hop, țuști și REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. țopăi (var. țupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); țopăială, s. f. (săritură; dans); țoapă, s. f. (mitocan, dobitoc); țopîrlă (var. țopîrcă), s. f. (țăran, bădăran); țopîrlan, s. m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης. substantiv masculințop
țop (-pi), s. m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă. substantiv masculințop
țop, țopi s. m. persoană cu apucături grosolane; om necivilizat / prost crescut. substantiv masculințop
țop/țop-țóp interj. substantiv masculințop
2) țop, interj. care arată o sosire subită pintr´o [!] săritură (ca și hop): țop și el la chilipir ! V. țup. substantiv masculințop
ȚOP2, țopi, s. m. (Înv.) Zuluf, p. ext. coadă împletită. ♦ Panglică îngustă pe care și-o împletesc fetele la cosițe. – Sas tsop (germ. Zopf). substantiv masculințop
ȚOP1 interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee. substantiv masculințop
1) țop m. (sas. tsop, d. germ. zopf, gîță, coadă de păr împletită. V. cĭuf 1). Munt. Pl. Zorzoane, panglicĭ. A avea țopĭ, a fi cu țopĭ, a fi maĭ breaz, maĭ grozav de cît [!] altu: se fudulește parc´ar avea țopĭ ! V. împopoțonez. substantiv masculințop
țop! int. indică o săritură repede sau o sosire neașteptată: țop cu norocul! [Onomatopee]. substantiv masculințop
țop m. coadă de păr, înnodată cu o panglică, la fetele țărance: toate le avea, numai țopi îi lipsia PANN. [Sas. TSOP = nemț. ZOPF]. substantiv masculințop
ȚOP interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee. substantiv masculințop
Țopi m. pl. alt nume dat Moților (după țopul ce le atârnă pe frunte). substantiv masculințopi
țop-țóp v. țop substantiv masculințopțop
TOP1- v. topo-. substantiv neutrutop
–TOP2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „loc”, „regiune”. [< fr. -top, cf. gr. topos]. substantiv neutrutop
TOP2(O)-, -TÍP, -TIPÍE elem. „model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr. typ/o/-, -type, -typie, cf. gr. typos) substantiv neutrutop
TOP3 s.n. (Anglicism) 1. Vârf, parte superioară. ♦ Ceea ce se situează în partea superioară. 2. Clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști. [< engl. top]. substantiv neutrutop
TOP4 s.n. Semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. ♦ (Telev.) Impuls de curent de scurtă durată, servind pentru sincronizare. [< engl., fr. top]. substantiv neutrutop
TOP1 s. n. clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale. (< engl. top) substantiv neutrutop
TOP3(O)-, -TÓP, -TOPÍE elem. „loc, regiune, așezare”. (< fr. top/o/-, -tope, -topie, cf. gr. topos) substantiv neutrutop
TOP2 s. n. 1. semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicație într-un moment precis. 2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare. (< engl., fr. top) substantiv neutrutop
top (-puri), s. n. – 1. Pachet de 480 de foi de hîrtie. – 2. Bucată, sul de pînză. – 3. O anumită cantitate din același articol comercial. – Mr. top(ă.) Tc. top „rol” (Roesler 604; Șeineanu, II, 363; Lokotsch 2089; Ronzevalle 117), cf. ngr. τόπί, alb., bg. top. Este dubletul lui top (megl. top), s. n. (tun), sec. XVIII, înv. – Der. toptan, s. n. (vînzare cu grămada), din tc. toptan, mr. tuptane, cf. bg. toptan; toptangiu, s. m. (angrosist); toptangerie, s. f. (comerț cu toptanul); topciu, s. m. (înv., artilerist, tunar), din tc. topci (Șeineanu, III, 123), cf. ngr. τοπτζής, bg. topčija; tophane(a), s. f. (arsenal), din tc. tophane, înv. substantiv neutrutop
top, topuri s. n. 1. clasament muzical. 2. piesă vestimentară scurtă, asemănătoare corsajului, care acoperă bustul. 3. (pub.) clasament (indiferent de domeniu). substantiv neutrutop
top n., pl. urĭ (turc. top, sul, vălătuc, pachet, tun; ngr. tópi. V. toptan. Cp. cu dop 1). Pachet de 4-5 sute de coale de hîrtie de scris: un top de hîrtie. Rar. Val, trîmbă (de postav). V. conț, testea, teanc. substantiv neutrutop
top s. n., pl. tópuri substantiv neutrutop
TOP1, topuri, s. n. 1. Pachet de hârtie sau de carton (cuprinzând un anumit număr de coli). 2. (Pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit număr de legături). 3. (înv.) Val de postav. – Din tc. top. substantiv neutrutop
TOP2, topuri, s. n. Termen folosit pentru clasamentul vârfurilor profesionale din domeniul muzicii, filmului etc., care la un moment dat au dobândit maximum de popularitate. – Din engl. top. substantiv neutrutop
de top expr. (pub.) foarte bun; valoros. substantiv neutrudetop
*top-modél s. n., pl. top-modéle substantiv neutrutop-model
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițop
| țop | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țop | țopul |
| plural | țopi | țopii | |
| genitiv-dativ | singular | țop | țopului |
| plural | țopi | țopilor | |