țolincă definitie

țolícă și țolíncă f., pl. ĭ (dim. d. țoală). Est. Haĭnă, buleandră: șĭ-a strîns țolincile și a pornit. substantiv feminințolică

ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Reg., Trans.) Cuvertură înflorată din lână, țesută manual. – Cf. țol. substantiv feminințolincă

țolíncă, -i, (țoală), s.f. – „Țesătură în două ițe, cu urzeală de tort (cânepă) sau bumbac și bătătură din fâșii de tot felul de zdrențe colorate. Cele mai vechi, țesute în vârste și cusute în doi lați, se puneau ziua pe patul mare și pe cel mic de sub el, în casele cu copii mici care stăteau mult în pat” (Faiciuc 1998: 81). „Un fel de cergi – țol țesut în dungi, folosit pentru acoperirea scaunului de la căruță și a animalelor când stau afară” (Dăncuș 1986: 145). „Covor uzat, cergă uzată. Se pun pe cai, boi, iarna, când este rece și sunt asudați, să nu răcească” (Memoria 2001): „...pui țolinca asta peste mine și mă treci podul dincolo” (Bilțiu 1999: 430). – Din țol + -incă. substantiv feminințolincă

!țolíncă (pop.) s. f., g.-d. art. țolincii; pl. țolínci substantiv feminințolincă

țolincă f. țol mic: pe vatra casei țărănești se aștern țolince. substantiv feminințolincă

ȚOLÍNCĂ, țolinci, s. f. (Pop.) Țol2. [Var.: țolínc s. n.] – Țol2 + suf. -inc. substantiv feminințolincă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițolincă

țolincă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țolincă țolinca
plural țolinci țolincile
genitiv-dativ singular țolinci țolincii
plural țolinci țolincilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z