țolină, țolini s. f. prostituată. substantiv feminințolină
țolínă f., pl. e (d. țol, adică „cu obrazu ca țolu, nerușinată”). Est. Femeĭe groasă de obraz, țopîrlancă și fleoarță. – Fals țólină (Tkt. Cdr. ș. a.). substantiv feminințolină
țòlină f. fig. femeie desfrânată: țolină ce-mi ești! CR. [Derivat din țol, în sens de «scoarță» (cf. tărfă)]. substantiv feminințòlină
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Pop.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol2 + suf. -ină. substantiv feminințolină
țolină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țolină | țolina |
plural | țoline | țolinele | |
genitiv-dativ | singular | țoline | țolinei |
plural | țoline | țolinelor |