ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca. verb tranzitivțocni
țocni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)țocni | țocnire | țocnit | țocnind | singular | plural | ||
țocnind | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | țocnește | (să)— | țocnea | țocni | țocnise | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | țocnesc | (să)țocnească | țocneau | țocniră | țocniseră |