reduceri si promotii 2018
Definitie țocăit - ce inseamna țocăit - Dex Online

țocăit definitie

ȚOCĂÍT, -Ă, țocăiți, -te, adj. v. ȚOCĂI. – [DEX '98] adjectiv țocăit

țocăít (fam.) s. n., pl. țocăíturi substantiv neutru țocăit

ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. ♦ Zgomot făcut de copii când sug. – V. țocăi. substantiv neutru țocăit

țocăi, țocăi I. v. t. a săruta cu zgomot II. v. r. a se săruta zgomotos verb tranzitiv țocăi

țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie verb tranzitiv țocăi

țócăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. țoc. V. țuc). Fac țoc: un copil țocăĭa la peptu [!] mameĭ. V. tr. Fam. Iron. Pup, sărut: copiilor nu le place să-ĭ țocăĭ. V. refl. A se țocăi în public e lucru ordinar. verb tranzitiv țocăĭ

țocăì v. 1. fam. a pupa repede și cu sgomot; 2. a suge prin somn (vorbind de prunci). [V. țoc!]. verb tranzitiv țocăì

ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. verb tranzitiv țocăi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țocăit

țocăit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țocăit țocăitul țocăi țocăita
plural țocăiți țocăiții țocăite țocăitele
genitiv-dativ singular țocăit țocăitului țocăite țocăitei
plural țocăiți țocăiților țocăite țocăitelor
țocăit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țocăit țocăitul
plural țocăituri țocăiturile
genitiv-dativ singular țocăit țocăitului
plural țocăituri țocăiturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z