reduceri si promotii 2018
Definitie țocăi - ce inseamna țocăi - Dex Online

țocăi definitie

3) toc, a v. intr. (d. interj. toc saŭ lat. pop. tõccare, tot onomatopeĭe; it. toccare, pv. tocar, fr. toucher, toquer, sp. pg. tocar. – El toacă, să toace). Bat toaca: popa nu toacă de doŭă orĭ pentr´o babă surdă. Clămpănesc, bat din cĭoc: barza toacă. Clămpănesc, vorbesc mult: ĭa nu maĭ toca la urechea mea, ĭa nu-mĭ toca la cap, toată ziŭa îțĭ toacă gura. V. tr. Vorbesc mult: a toca cîte´n lună și´n soare. Taĭ carnea cu satîru (saŭ cu mașina) în bucățele foarte micĭ ca să fac chiftele (în nord hăcuĭesc): a toca carne, carne tocată. Fig. Iron. Risipesc, mănînc: șĭ-a tocat averea la chefurĭ. Ruinez, scurg de parale: prieteniĭ l-aŭ tocat. verb tranzitiv toc

toca, toc v. t. 1. a cheltui fără chibzuință 2. a bate, a lovi 3. a flecări, a sporovăi verb tranzitiv toca

tocá (a ~) vb., ind. prez. 3 toácă verb tranzitiv toca

tocà v. 1. se zice de strigătul berzei; 2. fam. a spune vrute și nevrute, a vorbi într’una: a toca câte în lună și în soare, îi toacă gura; 3. a anunța serviciul divin bătând toaca: acum toacă de leturghie; 4. a trage clopotele: toacă la biserică; 5. a lovi tare: îi toacă în cap; 6 a tăia în mici bucăți; a toca carne; 7. fig. a ruina, a risipi: l’a tocat, și-a tocat starea. [Verb de origină imitativă (cf. toc !)]. verb tranzitiv tocà

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz. și tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi. A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. – Lat *toccare. verb tranzitiv toca

țocăi, țocăi I. v. t. a săruta cu zgomot II. v. r. a se săruta zgomotos verb tranzitiv țocăi

țocăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 țócăie, imperf. 3 sg. țocăiá; conj. prez. 3 să țócăie verb tranzitiv țocăi

țócăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. țoc. V. țuc). Fac țoc: un copil țocăĭa la peptu [!] mameĭ. V. tr. Fam. Iron. Pup, sărut: copiilor nu le place să-ĭ țocăĭ. V. refl. A se țocăi în public e lucru ordinar. verb tranzitiv țocăĭ

țocăì v. 1. fam. a pupa repede și cu sgomot; 2. a suge prin somn (vorbind de prunci). [V. țoc!]. verb tranzitiv țocăì

ȚOCĂÍ, țócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și când ar suge. – Țoc + suf. -ăi. verb tranzitiv țocăi

a toca (pe cineva) la cap expr. a spune mereu același lucru, a plictisi. verb tranzitiv atoca

a-i toca (cuiva) la ureche expr. v. a toca la cap. verb tranzitiv aitoca

a toca banii (cuiva) expr. a cheltui banii (cuiva). verb tranzitiv atocabanii

a toca câte-n lună și-n soare expr. a vorbi mult și fără rost. verb tranzitiv atocacâtenlunășinsoare

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului țocăi

țocăi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țocăi țocăire țocăit țocăind singular plural
țocăind țocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țocăi (să) țocăi țocăiam țocăii țocăisem
a II-a (tu) țocăi (să) țocăi țocăiai țocăiși țocăiseși
a III-a (el, ea) țocăie (să) țocăiai țocăia țocăi țocăise
plural I (noi) țocăim (să) țocăim țocăiam țocăirăm țocăiserăm
a II-a (voi) țocăiți (să) țocăiți țocăiați țocăirăți țocăiserăți
a III-a (ei, ele) țocăie (să) țocăie țocăiau țocăi țocăiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z