țoancă definitie
- Vezi aici mai multe rimețoancă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțoa
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuncă
toánce s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu. Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În Mold., mai ales ca toponim. substantiv feminintoance
toáncă s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce substantiv feminintoancă
Toance f. pl. cataracte periculoase pe Bistrița moldovenească. substantiv feminintoance
țoancă, țoance s. f. amantă, concubină. temporarțoancă