*civilitáte f. (lat. civílitas, -átis, fr. civilité). Politeță, curtenie. Pl. Cuvinte civile, complimente uzitate între oameniĭ civilizațĭ: a face civilitățĭ. – Pop. civilitate și țivilitate înseamnă „starea de civil” în opoz. cu militărie, soldăție. substantiv feminincivilitate
țivilitate | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țivilitate | țivilitatea |
plural | țivilități | țivilitățile | |
genitiv-dativ | singular | țivilități | țivilității |
plural | țivilități | țivilităților |