țiuitúră (ți-u-i-) s. f., g.-d. art. țiuitúrii; pl. țiuitúri substantiv feminin țiuitură
țiuitúră f., pl. ĭ. Sunet țiuit. substantiv feminin țiuitură
ȚIUITÚRĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură. substantiv feminin țiuitură
| țiuitură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țiuitură | țiuitura |
| plural | țiuituri | țiuiturile | |
| genitiv-dativ | singular | țiuituri | țiuiturii |
| plural | țiuituri | țiuiturilor | |