țiui definitie
- Vezi aici mai multe rimețiui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuți
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțiu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiui
ȚIUÍ, țíui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-. – Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui. temporarțiui
țíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í v. intr. (imit.). Se zice despre sunetu care-țĭ rămîne în urechĭ după o detunătură saŭ despre vînt cînd șuĭeră supțire [!] pin [!] crăpăturile ușilor și ferestrelor. (Une-orĭ îțĭ țiuĭe urechea și din senin). – În est țîuĭ. temporarțiuĭ
țiuí (a ~) (ți-u-) vb., ind. prez. 3 sg. țíuie, imperf. 3 sg. țiuiá; conj. prez. să țíuie verbțiui
țíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í v. intr. (imit.). Se zice despre sunetu care-țĭ rămîne în urechĭ după o detunătură saŭ despre vînt cînd șuĭeră supțire [!] pin [!] crăpăturile ușilor și ferestrelor. (Une-orĭ îțĭ țiuĭe urechea și din senin). – În est țîuĭ. verbțiuĭ
țiuí v. 1. a șuiera: prin uși puie vântul EM.; 2. a răsuna succesiv și monoton: le țiuiau urechile CR. [Onomatopee]. verbțiui
tiuí (a ~) (reg.) (ti-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiuiésc, imperf. 3 sg. tiuiá; conj. prez. 3 să tiuiáscă verb tranzitivtiui
TIUÍ, tiuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A izgoni un animal (cu strigătul „tio”). [Pr.: -ti-u-] – Tio + suf. -ui. verb tranzitivtiui
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițiui
| țiui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)țiui | țiuire | țiuit | țiuind | singular | plural | ||
| țiuind | țiuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | țiuiesc | (să)țiuiesc | țiuiam | țiuii | țiuisem | |
| a II-a (tu) | țiuiești | (să)țiui | țiuiai | țiuiși | țiuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | țiuie | (să)țiuiai | țiuia | țiui | țiuise | ||
| plural | I (noi) | țiuim | (să)țiuim | țiuiam | țiuirăm | țiuiserăm | |
| a II-a (voi) | țiuiți | (să)țiuiți | țiuiați | țiuirăți | țiuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | țiuiesc | (să)țiuie | țiuiau | țiuiră | țiuiseră | ||