țitrón, țitroane, s.n. – (bot.) 1. Lămâi (Citrus limon); limon, lemon, citroană. Termen atestat în Transilvania, Maramureș și Bucovina. 2. Măr gutâi; dulce-amărui, acrișor (Memoria 2004). – Der. regr. din țitroană „pere sau mere acrișoare” (< magh. citrom < germ. Zitrone < lat. citrus). substantiv masculințitron
țitron | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țitron | țitronul |
plural | țitroni | țitronii | |
genitiv-dativ | singular | țitron | țitronului |
plural | țitroni | țitronilor |