țistui definitie

credit rapid online ifn

țîstuĭésc v. tr. (d. țîst !). Fam. Impun cuĭva tăcere cu autoritate saŭ cu familiaritate pin [!] țîst ca să nu strig: prezidentu îĭ țîstuĭa să nu vorbească. temporarțîstuĭesc

țistuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiésc, imperf. 3 sg. țistuiá; conj. prez. 3 să țistuiáscă verb tranzitivțistui

credit rapid online ifn

țistuì v. a face tăcere. [V. țist!]. verb tranzitivțistuì

ȚISTUÍ, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „tist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui. verb tranzitivțistui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițistui

țistui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)țistui țistuire țistuit țistuind singular plural
țistuind țistuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țistuiesc (să)țistuiesc țistuiam țistuii țistuisem
a II-a (tu) țistuiești (să)țistuiești țistuiai țistuiși țistuiseși
a III-a (el, ea) țistuiește (să)țistuiai țistuia țistui țistuise
plural I (noi) țistuim (să)țistuim țistuiam țistuirăm țistuiserăm
a II-a (voi) țistuiți (să)țistuiți țistuiați țistuirăți țistuiserăți
a III-a (ei, ele) țistuiesc (să)țistuiască țistuiau țistui țistuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z