țircalám, V. țîrcălam. temporarțircalam
țîrcălám și -án, pl. urĭ (ung. cirkalom, d. germ. zirkel, lat. circulus, dim. d. circus, circ. V. țărcădăŭ). Nord. Cerc (în prejuru [!] luniĭ ș. a.). – Și țărc-. În Trans. și țircalam, în Mold. țarca-. V. nimb, perghel, arman. temporarțîrcălam
țîrcălám și -án, pl. urĭ (ung. cirkalom, d. germ. zirkel, lat. circulus, dim. d. circus, circ. V. țărcădăŭ). Nord. Cerc (în prejuru [!] luniĭ ș. a.). – Și țărc-. În Trans. și țircalam, în Mold. țarca-. V. nimb, perghel, arman. temporarțîrcălam
țircălam | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țircălam | țircălamul |
plural | țircălame | țircălamurile | |
genitiv-dativ | singular | țircălam | țircălamului |
plural | țircălamuri | țircălamelor |