țipătoare definitie
- Vezi aici mai multe rimețipătoare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuți
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuțip
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
țipător, -oare, țipători, -oare s. m., s. f., adj. (intl.) reclamant. adjectivțipător
țipătór adj. m., pl. țipătóri; f. sg. și pl. țipătoáre adjectivțipător
ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. (Reg.) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa1 + suf. -ător. adjectivțipător
ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. (Reg.) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa1 + suf. -ător. substantiv feminințipător
țipătoáre (fluier) (reg.) s. f., g.-d. art. țipătórii; pl. țipătóri substantiv feminințipătoare
țipătoáre f., pl. orĭ. Șuĭerătoare de imitat țipetu [!] păsărilor la vînat. substantiv feminințipătoare
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițipătoare
| țipătoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | țipătoare | țipătoarea |
| plural | țipători | țipătorile | |
| genitiv-dativ | singular | țipători | țipătorii |
| plural | țipători | țipătorilor | |